Intrebarile existentiale legate de moda americane – “Ce este?”, “Poate fi definita?”, “Care este legatura dintre ea si identitatea americana aflata in schimbare?” – au devenit un subiect principal in conversatia culturala in luna septembrie, odata cu prezentarea colectiei de toamna Costume Institute de la Metropolitan Museum, o analiza revizionista asupra lexiconului designului nascut in SUA.
La inceputul lunii mai, Metropolitan Museum a lansat si partea a doua a expozitiei, “In America: Antologie de Moda”, o analiza mai mare, mai senzationala, mai istorica (desi la fel de non-traditionala).
Insa, ca un soi de preludiu pentru acest eveniment, designerul Thom Browne a venit cu propria sa abordare pe acest subiect, sub forma colectiei de toamna 2022 – prezentata la cateva saptamani dupa finalul sezonului oficial, pentru a coincide cu Met Gala – ce a reprezentat practic un argument pentru redefinirea nu atat a modei americane, cat a modei new-yorkeze.
Este un loc pe care Browne l-a caracterizat intr-un preview ca fiind “o insula de jucarii ciudate” – cu alte cuvinte, o casa pentru nepotriviti, ciudati si visatori, indivizi care se revolta impotriva conformismului multimii. Un loc care le da acestora libertatea de a-si gasi fericirea, de a-si imbratisa “adevaratul sine” si de a da frau liber acestor comportamente ciudate. Un loc in care a fi cetatean este o stare de spirit si nu o intamplare a sortii.
Iar pentru a-si ilustra aceasta perspectiva, Browne a invitat 50 de ursuleti Steiff intr-o camera de la Javits Center, i-a imbracat in costume gri cu pantaloni scurti (emblema brandului sau si chiar propria sa uniforma), i-a asezat pe 500 de scaune perfect spatiate, iar adunarea – “Teddy Talk” – a fost prezidata de un “urs sef”, imbracat si el intr-un costum gri Browne signature, cu pantaloni scurti, palarie cu aceeasi tematica urs, manusi de urs si cizme asortate, cu platforma si tocuri. Prin intermediul coloanei sonore, el a vorbit publicului de ursi despre new-yorkezii sai preferati, rataciti pana in momentul in care au intrat in magazinul imaginat de Browne in cadrul prezentarii, un loc perfect “pentru a-si gasi adevaratul sine”. Si iata cum o prezentare de moda – considerata in general doar un mod de a vinde haine – poate deveni un adevarat discurs intelectual…
Si pentru ca altfel nu ar fi fost posibil, la prezentare au existat si invitati reali, printre care si Danai Gurira, Jon Batiste, David Harbour si Amandla Stenberg, tot in costume Thom Browne, multi dintre ei asortand la tinutele alese mini-posete ursuleti.
Totul a pornit de la costumele gri – fundatia pe care Browne si-a cladit intreaga afacere: versiuni reinterpretate ale costumelor clasice desperecheate din tweed de la jumatatea secolului, purtate de angajatii din intreprinderi, asortate cu cravate cu dungi colorate. Toate acestea au fost suficient de puternice incat sa transforme intreaga idee de costum in ceva putin mai interesant.
Show-ul a venit cu mai multe variatiuni pe tema (cel putin 25 de nuante): pardesie, jachete de colegiu cu nasturi aurii, fuste plisate si pantaloni slim pana la jumatatea gambei cu mansete mari, aranjate si rearanjate intr-o adevarata pepiniera de compozitii armonioase atat pentru barbati cat si pentru femei. Pentru ca, asa cum stim, Browne a renuntat la separarea de gen in prezentarile sale in urma cu cativa ani…
Costumele au fost din cate se pare atat un alter ego al “adultilor” din camera – versiunea noastra pentru exterior, acceptabila social si responsabila, pe care o imbracam pentru lumea din jur – cat si un preludiu pentru o parada de copii interiori: versiuni high-concept si suprarealiste ale acelorasi tinute imbinate cu amintiri din cufarul cu jucarii. Iar pentru a servi acestui scop manecile albe ale camasilor s-au transformat in jucarii arc atarnand pana la pamant sau clesti de homar uriasi umpluti; un pulover tenis tricotat, cu torsiuni, a fost transformat intr-o minge enorma imbracata ca atare.
O fusta cu crinolina asemanatoare unei papusi a avut o latime de 2 metri; partea superioara a tinutei unui soldatel de jucarie a fost reprezentata practic de o cutie de lemn, asortata intr-un truc optic la o fusta exploziva din matase, cu dungi, iar o rochie tricotata cu torsiuni a fost lucrata din fire uriase, ajungand sa cantareasca 36 de kg.
Tocurile botinelor cu siret au fost reprezentate de cuburi din lemn pictate manual de copii, aceleasi cuburi din lemn dar in varianta mai mare regasindu-se si ca accesorii. Gentile din piele se terminau cu picioruse de ursulet de jucarie leganandu-se in vant, iar altele aveau forma de jucarii si roti pentru a putea fi trase pe jos.
Intreaga esenta a colectiei Thom Browne a fost distractie si jocuri (si putina inspiratie Comme des Garcons), fara sa ascunda insa adevarata munca depusa pentru fiecare piesa vestimentara in parte. Ceea ce, alaturi de psihologia urban-pop, a fost intreaga idee.
Moda New York-ului este adesea considerata “comerciala”, nu la fel de “creativa” ca moda din Paris si Londra si nascuta pe Seventh Avenue si in raioanele de imbracaminte ale magazinelor, mai degraba decat in ateliere couture si in scoli de arta. Iar Browne si-a asumat sa dovedeasca exact contrariul, demonstrand ca poti avea in acelasi timp si un business si imaginatie.
El vinde costume, iar in ciuda faptului ca in general costumele au capatat o reputatie destul de proasta, ale lui arata chiar foarte bine!
Costumele lui Browne nu sunt tocmai ceea ce numim “normal”, dar te pot face sa gandesti ca sunt genul de haine care ti-ar putea rezolva enigmele “cu ce ma imbrac cand revin la birou?”.
Specialitatea colectiei de toamna a lui Browne a fost sa cupleze aceste costume si cu un aer fantezist, nemilos de ridicol sau caraghios (uneori exagerat de afectat, dar intotdeauna interesant), care le-a dat viata si cumva suflet.
Iar capacitatea de a avea in acelasi timp si vanzari in crestere si nebunie este un “dar” pe care Thom Browne l-a primit de la New York, atunci cand a ajuns in metropola, exact ca o jucarie ciudata si inadaptata, fara vreun fel de pregatire formala in materie de fashion, pe ruta Notre Dame si Allentownn, Pensylvania.
Hainele sale sunt un memento pentru ceea ce este posibil. Si poate tocmai din acest motiv, ultima sa prezentare a amintit nu neaparat de o poveste pentru copii, cat de un gen complet diferit de carte: oda urban-fantasy a lui N.K. Jemisin pentru New York, “The City We Became”. Un loc impletit din “realitate si legende”…
Sursa: https://www.ekathimerini.com/nytimes/1183459/whats-new-york-fashion-really-about/
Lasă un răspuns