Drepturile omului apartin in mod egal fiecaruia dintre noi. Drepturile omului sunt norme care recunosc si protejeaza demnitatea tuturor fiintelor umane. Aceste drepturi guverneaza modul in care indivizii traiesc in societate si se raporteaza unii la altii, la fel ca si relatiile lor cu statul si obligatiile statului fata de ei.
Legile privind drepturile omului impun guvernelor sa faca anumite lucruri si sa le impiedice sa faca altele. Oamenii au, de asemenea, responsabilitati; asa cum isi afirma drepturile, ei trebuie sa respecte drepturile altora. Niciun guvern, grup sau persoana fizica nu are dreptul de a efectua vreun act care incalca drepturile altora.
Universalitate si inalienabilitate
Drepturile omului sunt universale si inalienabile. In toate partile lumii, toti oamenii au dreptul la ele. Nimeni nu poate renunta voluntar la drepturile lor. Si nimeni nu le poate lua de la altcineva.
Indivizibilitatea
Drepturile omului sunt indivizibile. Fie ca sunt civile, politice, economice, sociale sau culturale, ele sunt inerente demnitatii tuturor oamenilor. Prin urmare, toate au acelasi statut ca si drepturile. Nu exista drepturi „mici”. Nu exista ierarhii in domeniul drepturilor omului.
Interdependenta si interrelatie
Indeplinirea unui drept depinde adesea, in tot sau in parte, de indeplinirea altor drepturi. De exemplu, exercitarea efectiva a dreptului la sanatate poate depinde de exercitarea efectiva a dreptului la educatie sau informare.
Egalitate si nediscriminare
Toti oamenii sunt egali ca fiinte umane si in virtutea demnitatii lor intrinseci. Toate persoanele au dreptul de a se bucura de drepturile omului, fara discriminare de orice fel pe criterii de rasa, culoare, sex, origine etnica, varsta, limba, religie, opinii politice sau de alta natura, origine nationala sau sociala, handicap, proprietate, circumstante de nastere sau alte conditii, astfel cum se explica de catre organismele tratatelor privind drepturile omului.
Participare si incluziune
Toate persoanele si toate popoarele au dreptul de a contribui, de a se bucura si de a participa activ si liber la dezvoltarea civila, politica, economica, sociala si culturala, prin care pot fi realizate drepturile omului si libertatile fundamentale.
Responsabilitatea si statul de drept
Statele si alti garanti ai drepturilor trebuie sa respecte normele si principiile juridice consacrate in instrumentele privind drepturile omului. In caz contrar, titularii de drepturi care au fost prejudiciati au dreptul de a introduce o actiune in fata unei instante competente sau a unei alte instante judiciare, solicitand cai de atac adecvate si in conformitate cu normele si procedurile prevazute de lege.
Atunci cand drepturile omului se incalca, este necesara actiunea in instanta. Daca problema nu se rezolva in instanta tarii respective, este necesar sa se apeleze la consultanta specializata care incepe procedurile unui proces sustinut la Curtea Europeana. Daca si tu ai intampinat probleme sau nu ti s-au respectat drepturile, apeleaza cu incredere la cei mai buni profesionisti in domeniu.
Drepturile omului trebuiesc respectate oriunde in lume fie ca vorbim despre discriminare, rasism, etc. Orice om are drepturi si acesta poate beneficia atat de statul de drept cat si de o institutie suprema – pentru europa- Curtea Europeana.
Ce este CEDO?
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), de asemenea, cunoscuta sub numele de Curtea de la Strasbourg, este o instanta internationala a Consiliului Europei, care interpreteaza Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Instanta judeca cererile care sustin ca un stat contractant a incalcat unul sau mai multe dintre drepturile omului enumerate in Conventie sau in protocoalele sale optionale la care un stat membru este parte. Conventia Europeana a Drepturilor Omului este, de asemenea, mentionata de initialele „CEDO “. Instanta are sediul la Strasbourg, Franta.
O cerere poate fi depusa de o persoana fizica, un grup de persoane fizice sau unul sau mai multe dintre celelalte state contractante. In afara de hotarari, instanta poate emite si avize consultative. Conventia a fost adoptata in contextul Consiliului Europei, iar toate cele 47 de state membre ale acesteia sunt parti contractante la conventie. Principalul mijloc de interpretare judiciara a instantei este doctrina instrumentului viu, ceea ce inseamna ca Conventia este interpretata in lumina conditiilor actuale.
Savantii dreptului international considera CEDO cea mai eficienta instanta internationala pentru drepturile omului din lume. Cu toate acestea, instanta s-a confruntat cu provocari cu verdicte care nu au fost puse in aplicare de partile contractante, precum si prin echilibrarea gestionarii cazurilor cu accesul la drepturile omului.
La 10 decembrie 1948, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care are ca scop promovarea recunoasterii universale a drepturilor prevazute in aceasta, pentru a consolida protectia drepturilor omului la nivel international.
La 5 mai 1949, a fost creat Consiliul Europei la Londra, membrii Consiliului considerand ca Declaratia ONU urmareste sa asigure recunoasterea si aplicarea universala si efectiva a drepturilor prevazute in aceasta.
Curtea a fost infiintata la 21 ianuarie 1959 pe baza articolului 19 din Conventia europeana a drepturilor omului atunci cand primii sai membri au fost alesi de Adunarea parlamentara a Consiliului Europei. Initial, accesul la instanta a fost restrictionat de Comisia Europeana a Drepturilor Omului, abolita in 1998.
Lasă un răspuns