Parca a trecut o vesnicie de cand “hipster” a intrat in vocabularul cotidian. Mai intai ne-am intrebat cum arata, ne-am contrazis, ne-am suparat. Apoi am convenit la un tipar (care a cunoscut usoare tranformari de-a lungul anilor).

Ne uitam la cineva, iar daca bifeaza cateva caracteristici fizice, plus atitudine si oarece obiceiuri de viata, il bagam in oala hipstereasca. Hipster inseamna moda, inseamna lifestyle, inseamna cluburile pe care le frecventezi, cuvintele pe care le folosesti, bicicleta pe care pedalezi, muzica pe care o asculti, inseamna multe.

Termenul hipster (nu neaparat si individul) este cu adevarat complex. Probabil daca intrebi un hipster nu o sa-ti spuna vreodata ca face eforturi sa arate sau sa se comporte cumva. Chiar o sa devina iritat si o sa te roage sa nu-i mai spui asa. E un joc al aparentelor. Daca nu-ti joci cartile bine, poti fi foarte usor mirosit din cei din regnul tau si extirpat ca o tumoare nenorocita. Nu cu cuvinte grele, ci cu indiferenta.

Conform Urban Dictionary, hipsterii sunt: “o subcultura de barbati si femei, de obicei in varsta de 20 sau 30 si ceva de ani, care pretuiesc gandirea independenta, cultura alternativa si politica progresiva.”

In realitate, in acest moment, hipsterul aproape este echivalentul unei insulte.

Ce s-a intamplat cu hipsterul?

Cercetatorii in materie de trenduri spun ca explicatia este simpla: “Hipsterul a murit in momentul in care l-am numit hipster. Cuvantul deja nu mai avea acelasi sens.”

Un raport realizat de oamenii de stiinta de la Universitatea din New South Wales, a decretat ca hipsterul nu mai este in acest moment “hip”. Cu cat s-a raspandit mai mult (vezi barbile, care au inceput sa apara pe fetele tot mai multor barbati), cu atat trendul a inceput sa fie perceput ca fiind din in ce mai putin atractiv.

Este 2015 anul final pentru hipster?

Exista publicatii care sugereaza ca ar exista doua tipuri de hipsteri. Observer este una dintre publicatiile care impart hipsterii in doua mari categorii: “Hipsterii contemporani – aceia cu barba pe o uram cu atat de mult patos – si proto-hipsterii, cei autentici.”

Proto-hipsterii sau adevaratii hipsteri

“Din punct de vedere istoric, proto-hipsterii sunt adevaratii connoisseurs, cei care deviaza de la norma. Exact ca hipiotii. De-a lungul anilor, insa, acestia au inspirat o noua generatie de tineri din mediul urban, tineri careu au transformat termenul intr-o adevarata parodie comerciala. Acesti noi hipsteri isi doresc sa arate intr-un anumit fel, sa fie vazuti facand anumite lucruri, insa fara sa faca o cercetare in prealabil.”

Totusi, diferentele dintre proto-hipsteri si hipsterii contemporani pot fi greu de sesizat. Hipsterii sunt mai interesati sa urmeze un curent; proto-hipsterii isi doresc sa fie sa fie conducatori, sa lanseze un curent, un trent. Trebuie sa ai un ochi antrenat pentru a observa subtilitati.

Definitia cea mai buna a hipsterului contemporan este probabil cea pe care a formulat-o raperul Earl Swearshirt in piesa “Sunday”:

“You’re just not passionate about half of the shit that you’re into.”

Despre dorinta de a fi “altfel” si ce se ascunde in spatele ei

In “Distinction”, raportul despre logica sociala a gustului, publicat in 1979 de academicianul francez Pierre Bourdieu, acesta a scris:

“Identitatea sociala se gaseste in diferente, iar diferentele se manifesta fata de lucrurile care se afla in imediata apropiere, cele care reprezinta amenintarea cea mai mare.”

Definita hipsterului nu a cunoscut mutatii exceptionale de-a lungul timpului, insa a existat o perioada in timp cand acesta a fost considerat ca fiind ceva specific si important.

Termenul a aparut in anii ’40 si definea o persoana ca respingea normele sociale – de exemplu, tinerii albi din clasa de mijloc care ascultau jazz. Apoi a aparut o subcultura literara reactiva, marcata de opera unor autori din generatia beat, ca Jack Kerouac si William Burroughs.

Norman Mailer a fost cel care a incercat sa defineasca hipsterul in eseul sau, The White Negro, ca o generatie post-razboi de tineri americani rebeli, deziluzionati de razboi, si care alegeau sa “divorteze de societate, sa existe fara radacini, sa se lanseze intr-o calatorie fara harta inspre zona de rebeliune a eului propriu.”

Apoi au aparut hippiotii (atentie, deci, intai a fost hipsterul, apoi hippiotul), care au divortat de mainstream, tinand sus torta unei filozofii proprii de viata si influentand moda acelei perioade.

Pana prin anii ’90, hipsterul s-a tinut departe de ochii lumii. Insa mantuitorul lui a venit (probabil Kurt Cobain?!), si hipsterul a renascut sub masca tanarului din clasa de mijloc cu interes pentru muzica si stilul de viata alternativ.

Astazi, foarte multi tineri inca isi doresc sa fie recunoscuti ca hipsteri…

…pe cand hipsterii adevarati isi doresc sa nu mai fie numiti in termenul acesta atat de mainstream (ironic, stiu!). Cumva, e cool sa fii hipster, nu si sa fii numit asa.

Ce se va intampla cu tanarul cool, creativ, neinteles, imbracat intr-o maniera neglijent-calculata, odata cu moartea batranului hipster? In ce zari se va duce el?

Dilema “hipster”

Cert e ca, pana in ultima secunda, hipsterul va fi probabil pentru multi o enigma. Multi nu vor sti nici in ultimul ceas ce anume inseamna sa fii hipster, iar altii (din cei vehementi impotriva curentului) nu vor sti ca au fost defapt hipsteri.

Cine spune ca hipsterii isi doresc sa fie unici? Poate este vorba pur si simplu despre nevoia de apartenenta la un grup. Un grup de oameni care arata interesant, care au sau nu au apucaturi artistice, care lucreaza sau nu de fapt intr-o corporatie, care opteaza sau nu pentru vacantele all-inclusive, care merg sau nu pana la birou pe o semicursiera colorata, care frecventeaza sau nu acelasi club in fiecare weekend.

Disclaimer: Fara suparare! In momentul de fata, pot sa spun cu mana pe inima ca hipsterul autohton, romanasul nostru hipster, este in proportie destul de mare, un tip extrem de conformist, care nu mai socheaza pe nime. E un tip care se teme probabil sa asculte muzica preferata, unul care da acum din buric in underground pe manele, chiar daca nu-i plac si acum vreo 5 ani ar fi injurat de moarte daca se gasea in playlist asa ceva.

Nu e cool sa nu fii mainstream. E cool sa fii asa cum esti. Zic si eu. Daca esti un hipster sincer, daca iti plac toate lucrurile pe care le-a atras in viata ta aceasta eticheta (si nu te-ai intrebat niciodata de ce naiba ai ajuns iar in Control), te felicit! Si daca esti un hipster sincer, probabil vei continua sa fii hipster si in momentul in care hipsterul va inceta sa mai fie cool.

Normcore: un nou termen, nascut din cenusa hipsterului

In toamna anului ce de-abia a trecut, agentia K-Hole din New York a semnalat in raportul Youth Mode nasterea unui nou curent:  Normcore.

Ca reactie la nevoia de autenticitate a tinerilor care aspira la titlul de hipsteri, Normcore propune un stil super-normal (cel putin vestimentar), contrazicand ideea ca iti poti cumpara unicitatea odata cu achizitionarea anumitor accesorii vestimentare.

“Normcore moves away from the coolness that relies on difference to a post-authenticity that opts into sameness.”

Poate ca suna ca o gluma, insa unii specialisti in materie de trenduri ii dau mari sanse sa devina un adevarat curent post-autenticitate.