Saptamana asta m-am gandit sa o dedic lucrurilor pe care le cresc trupurile noastre si pe care ne incapatanam sa le purtam altfel decat ni le-a lasat natura. Astazi: sprancenele.
Nu stiu cum a fost pentru voi, insa povestea sprancenelor mele este una stufoasa, dupa cum au fost si ele la inceputurile lor. Caci mama a fost in tinerete o blonda cu pielea translucida si sprancene subtiri si frumos arcuite…natural, iar eu nu seman defel cu ea. In locul unor sprancene arcuite (catusi de putin) si subtirele, natura generoasa m-a inzestrat cu doua degete groase deasupra ochilor.
Starea lor naturala, cea de dinainte ca mama sa isi dea acordul pentru a fi pensate, era asadar una mult prea infoiata, dupa cum consideram pe atunci.
De la sprancene gigantice la…sprancene arcuite. Si invers.
Tranzitia a fost una brusca si socanta pentru mine si pentru toti cei care m-au cunoscut in perioada „Frida Kahlo”. Multe firicele au fost sacrificate de calaul ciupitor (a.k.a. penseta)… Doar daca as fi stiut pe vremea aceea ca sprancenele mele aveau sa devina accesoriile cele mai cool la Saptamana Modei de la New York, poate ca le-as fi schingiuit cu mai multa parere de rau pe sarmane.
Asadar, daca si esti fericita posesoare, in secret, a unei perechi bine dotate de sprancene, e timpul sa le scoti la lumina. Pe scurt, e timpul sa iei mana de pe aliata de o viata in exterminarea firelor extra, penseta.
Adio penseta si neajunsurile acestei decizii
– perioada de tranzitie va fi una cel putin enervanta: pentru cel putin o luna, va trebui sa suporti firicelele care iti vor strapunge pe rand pielea, mirate ca nu sunt sacrificate rapid de necrutatorul instrument metalic;
– cosmeticiana ta se va oferi in mai multe randuri sa te penseze, neintelegandu-ti determinarea de a lasa toate firele sa creasca in voie;
– vei avea impresia ca toata lumea iti priveste insistent sprancenele; vei pandi privirile oamenilor cu care vorbesti pana cand acestia vor rabufni si te vor intreba daca ai patit ceva, iar tu le vei spune ca stii la ce se uitau; pentru asta sunt de vina, probabil, glumitele rautacioase carora le-ai cazut victima in copilarie si implicit suferinta provocata de ele la vremea respectiva;
– vei simti nevoia aproape incontrolabila de a pune mana pe penseta…
Ideea este urmatoarea, dragele mele sprancenate: moda a decis, in sfarsit, sa ne faca dreptate! Sprancele groase sunt la mare cautare, iar noi ne-am trezit ca tinem ingropata o comoara pretioasa. E timpul sa o dezgropam, pentru a smulge nu sprancene ci…complimente multe, pline de invidie. Touche!
Lasă un răspuns