Sigur ai pasit macar o data in unul din acele magazine in care personalul este atat de saritor, incat nu stii cum sa iti tii privirea mai bine lipita de haine, ca nu cumva sa faci din greseala eye-contact cu EL, vanzatorul zelos care tot ce viseaza e sa…te ajute cu ceva.
Si daca ochii in pamant si incantatia „sunt invizibila, sunt invizibila” nu functioneaza, fii pregatita pentru sentimentul de vinovatie care urmeaza.
„Pot sa va ajut cu ceva?”
Odata ce vanzatorul-vultur iti simte slabiciunea, va profita chiar si de cateva secunde de ezitare dupa intrebarea care iti taie picioarele, si iti va da tot ajutorul din lume de care, normal, nu ai nevoie. Iti place rochia neagra cu spatele gol? Minunat! Supersalesman se va de trei ori peste cap ca sa iti mai aduca la cabina inca 6 rochii asemanatoare, despre care stii doar privindu-le ca nu ti se vor potrivi de nicio culoare.
Crezi ca ai scapat? Think again! Va trebui sa iesi si sa faci cate o pirueta in fiecare dintre rochiile pe care le detesti, timp in care el te va privi absolut fermecat si nu va conteni cu vorbele de lauda.
Simti deja cum incepi sa transpiri la gandul ca va trebui sa ii returnezi cele 7 umerase si ca el isi va schimba automat atitudinea si se va uita cu ochi intunecati spre cea care a savarsit pacatul de moarte. Incerci sa te convingi ca jobul lui e sa te ajute, sa fie excesiv de politicos si ca, de fapt, nu vrea sa pleci cu 3 pungi pline ci doar sa fii fericita. Pe dracu, stii ca ai sfeclit-o!
Iesi din cabina, ciufulita si rosie ca racul, dar cu hainele frumos aranjate pe umerase – in speranta ca asta iti va reduce penitenta. Spui, in timp ce zambesti stramb si privesti prin el:
„Poti sa mi-o pastrezi pe asta 2 ore?”
Sigur te-a mirosit.
Nu il privesti in ochi. Iesi manjita de rusine. Tragi aer adanc in piept si grabesti pasul. Stii ca daca privesti in urma, o sa impietresti.
„Nu multumesc, ma descurc!” Prea tarziu.
Lasă un răspuns